desfrunzi - explicat in DEX

desfrunzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESFRUNZÍ, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. ♦ Tranz. A despuia de frunze. – Des¹- + [în]frunzi.

desfrunzi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
desfrunzi, desfrunzesc v. t. (intl.) 1. a jefui. 2. a bate rău.

desfrunzi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
desfrunzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfrunzésc, imperf. 3 sg. desfrunzeá; conj. prez. 3 să desfrunzeáscă

desfrunzi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESFRUNZÍ, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. ♦ Tranz. A despuia de frunze. — Pref. des- + [în]frunzi.

desfrunzì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
desfrunzì v. a despuia de frunze: caii desfrunzesc tufarii AL.