desetină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESETÍNĂ, desetine, s. f. 1. (În
sec. XV-XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă.
2. Măsură agrară rusească, folosită odinioară și la noi, egală cu 1,09 ha. [
Acc. și:
desétină. –
Var.: (
2)
deseátină s. f.] – Din
bg.,
scr. desetina.desetină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)desétină (-ni), s. f. – Dijmă, bir pe porci și pe oi.
Sl. desĕtina „dijmă” (Cihac, II, 94; Tiktin);
cf. rus. desjatina. –
Der. desetnic, s. m. (
înv., persoană care strînge dijma;
Bucov., ajutor de primar);
desetinar, s. m. (perceptor).
desetină (Dicționaru limbii românești, 1939)desetínă f., pl.
e (rus.
desĕatina, d.
desĕatĭ, zece, vsl.
desentina. V.
otașniță).
Vechĭ. Zecĭuĭala stupilor. V.
rusumat.desetină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desetínă/desétină (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. desetínei/desétinei; pl. desetíne/desétinedesetină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desetină f. od. Mold. zeciueala stupilor și mascurilor (ceeace se numia în Muntenia
dijmărit). [Bulg. DESETINA].
desetină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESETÍNĂ, desetine, s. f. 1. (În
sec. XV-XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă.
2. Măsură agrară rusească, folosită în trecut și la noi, egală cu 1,09 ha. [
Acc. și:
desétină. —
Var.: (2)
deseátină s. f.] — Din
bg.,
sb. desetina.