descurcăreț - explicat in DEX

descurcăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCURCĂREȚ, -EÁȚĂ, descurcăreți, -țe, adj. Care știe să se descurce (2) (cu abilitate). – Descurca + suf. -ăreț.

descurcăreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descurcăréț adj. m., pl. descurcăréți; f. descurcăreáță, pl. descurcăréțe

descurcăreț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCURCĂRÉȚ, -EÁȚĂ, descurcăreți, -țe, adj. Care știe să se descurce (2) (cu abilitate). — Descurca + suf. -ăreț.