descurca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCURCÁ, descúrc, vb. I.
1. Tranz. A face să nu mai fie încurcat; a descâlci.
2. Refl. și
tranz. A ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită.
3. Tranz. A lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată. –
Des1- +
[în]curca.