descurajator - explicat in DEX

descurajator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCURAJATÓR, -OÁRE, descurajatori, -oare, adj. Care te face să-ți pierzi curajul; demoralizant, deprimant. – Descuraja + suf. -tor.

descurajator (Dicționar de neologisme, 1986)
DESCURAJATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Descurajant. [< descuraja + -tor].

descurajator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descurajatór adj. m., pl. descurajatóri; f. sg. și pl. descurajatoáre

descurajator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCURAJATÓR, -OÁRE, descurajatori, -oare, adj. Care te face să-ți pierzi curajul; demoralizant, deprimant. — Descuraja + suf. -tor.