descurcà - explicat in DEX

descurca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCURCÁ, descúrc, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie încurcat; a descâlci. 2. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită. 3. Tranz. A lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată. – Des¹- + [în]curca.

descurca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descurcá (a ~) vb., ind. prez. 3 descúrcă; conj. prez. 3 să descúrce

descurcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
descurcà v. 1. a desface un lucru; 2. a lămuri: descurcă-mi fraza asta; 3. a ieși din încurcătură: descurcă-te, cum vei putea. [V. încurcà].

descurca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCURCÁ, descúrc, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie încurcat; a descâlci. 2. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită. 3. Tranz. A lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată. — Pref. des- + [în]curca.