descurajant - explicat in DEX

descurajant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCURAJÁNT, -Ă, descurajanți, -te, adj. Descurajator. – Descuraja + suf. -ant.

descurajant (Dicționar de neologisme, 1986)
DESCURAJÁNT, -Ă adj. Care descurajează, descurajator; demoralizant, deprimant. [Cf. fr. décourageant].

descurajant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESCURAJÁNT, -Ă adj. care descurajează; demoralizant, deprimant. (după fr. décourageant)

descurajant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descurajánt adj. m., pl. descurajánți; f. descurajántă, pl. descurajánte

descurajant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCURAJÁNT, -Ă, descurajanți, -te, adj. Descurajator. — Descuraja + suf. -ant.