derapa - explicat in DEX

derapa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Despre roți de cauciuc și despre vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers. – Din fr. déraper.

derapa (Dicționar de neologisme, 1986)
DERAPÁ vb. I. intr. (Despre roțile unui vehicul; despre vehicule) A aluneca pierzând aderența cu solul, a aluneca într-o parte în raport cu direcția de înaintare. ♦ (Mar.; despre ancoră) A aluneca pe fund. [< fr. déraper].

derapa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DERAPÁ vb. intr. 1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcție deviată, în lipsa unei aderențe suficiente. 2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acționează asupra navei. 3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică. 4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară. 5. (fig.; despre o situație) a se schimba defavorabil și neprevăzut. (< fr. déraper)

derapa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
derapá (a ~) vb., ind. prez. 3 derapeáză

derapa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Despre roți de cauciuc și despre vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers. — Din fr. déraper.