derapaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DERAPÁJ, derapaje, s. n. Faptul de a derapa; derapare. – Din
fr. dérapage.derapaj (Dicționar de neologisme, 1986)DERAPÁJ s.n. Faptul de a derapa; alunecare într-o parte, derapare. [< fr.
dérapage].
derapaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)DERAPÁJ s. n. derapare. (< fr.
dérapage)
derapaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)derapáj s. n.,
pl. derapájederapaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DERAPÁJ, derapaje, s. n. Faptul de a derapa; derapare. — Din
fr. dérapage.