depoluare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPOLUÁRE, depoluări, s. f. Acțiunea de a depolua și rezultatul ei: purificare. [
Pr.:
-lu-a-] –
V. depolua.depoluare (Dicționar de neologisme, 1986)DEPOLUÁRE s.f. Acțiunea de a depolua și rezultatul ei; purificare. [Pron.
-lu-a-. / <
depolua].
depoluare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depoluáre (-lu-a-) s. f.,
g.-d. art. depoluắrii; pl. depoluắridepoluare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPOLUÁRE, depoluări, s. f. Acțiunea de
a depolua și rezultatul ei; purificare. [
Pr.:
-lu-a-] —
V. depolua.