depoluant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPOLUÁNT, -Ă, depoluanți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Substanță, bacterie, procedeu) care servește la depoluare. [
Pr.:
-lu-ant] – Din
fr. dépolluant.depoluant (Dicționar de neologisme, 1986)DEPOLUÁNT, -Ă adj., s.m. (Mijloc) care servește pentru depoluare. [Pron.
-lu-ant. / <
de- +
poluant].
depoluant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPOLUÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță, bacterie, procedeu) care servește pentru depoluare. (< fr.
dépolluant)
depoluant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*depoluánt1 (-lu-ant) adj. m.,
pl. depoluánți; f. depoluántă, pl. depoluántedepoluant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*depoluánt2 (-lu-ant) s. m.,
pl. depoluánțidepoluant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPOLUÁNT, -Ă, depoluanți, -te, adj.,
s. m. (Produs, procedeu) care servește la depoluare. [
Pr.:
-lu-ant] — Din
fr. dépolluant.