depolua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPOLUÁ, depoluéz, vb. I.
Tranz. A reduce sau a înlătura poluarea ori sursele care o provoacă. [
Pr.:
-lu-a] – Din
fr. dépolluer.depolua (Dicționar de neologisme, 1986)DEPOLUÁ vb. I. tr. A înlătura poluarea (aerului, a apei). [Pron.
-lu-a. / cf. engl.
depollute].
depolua (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPOLUÁ vb. tr. a reduce sau a înlătura poluarea mediului înconjurător. (< fr.
dépolluer)
depolua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depoluá (a ~) (-lu-a) vb.,
ind. prez. 3
depolueáză, 1
pl. depoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3
să depoluéze (-lu-e-); ger. depoluấnd (-lu-ând)depolua (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPOLUÁ, depoluez, vb. I.
Tranz. A reduce sau a înlătura poluarea ori sursele care o provoacă. [
Pr.:
-lu-a] — Din
fr. dépolluer.