deplanare - explicat in DEX

deplanare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPLANÁRE, deplanări, s. f. Curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare. – Des¹- + plan.

deplanare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPLANÁRE s.f. Curbare a unei secțiuni inițial plane a unui corp elastic sub acțiunea unor sarcini exterioare. [< deplana].

deplanare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPLANÁRE s. f. curbare a unei secțiuni inițial plane a unui corp elastic sub acțiunea unor sarcini exterioare. (< de²- + plan)

deplanare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deplanáre (de-pla-) s. f., g.-d. art. deplanắrii; pl. deplanắri

deplanare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPLANÁRE, deplanări, s. f. Curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare. — Pref. de- + plan.