depistare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPISTÁRE, depistări, s. f. Acțiunea de
a depista și rezultatul ei. –
V. depista.depistare (Dicționar de neologisme, 1986)DEPISTÁRE s.f. Acțiunea de a depista și rezultatul ei; descoperire; (
fig.) adulmecare. [<
depista].
depistare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depistáre s. f.,
g.-d. art. depistắrii; pl. depistắridepistare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPISTÁRE, depistări, s. f. Acțiunea de
a depista și rezultatul ei. —
V. depista.