demitere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMÍTERE, demiteri, s. f. Acțiunea de
a demite și rezultatul ei; destituire, concediere. –
V. demite.demitere (Dicționar de neologisme, 1986)DEMÍTERE s.f. Acțiunea de a demite; destituire. [<
demite].
demitere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demítere s. f.,
g.-d. art. demíterii; pl. demíteridemitere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMÍTERE, demiteri, s. f. Acțiunea de
a demite și rezultatul ei; destituire, concediere. —
V. demite.