demistificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMISTIFICATÓR, -OÁRE, demistificatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care demistifică. –
Demistifica +
suf. -tor.demistificator (Dicționar de neologisme, 1986)DEMISTIFICATÓR, -OÁRE adj. Care demistifică. [<
demistifica +
-tor].
demistificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMISTIFICATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care demistifică. (< fr.
démystificateur)
demistificator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMISTIFICATÓR, -OÁRE, demistificatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care demistifică. —
Demistifica +
suf. -tor.