demitizant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMITIZÁNT, -Ă, demitizanți, -te, adj. Care demitizează; demitizator. –
Demitiza +
suf. -ant.demitizant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMITIZÁNT, -Ă adj. care demitizează. (< demitiza + -ant)
demitizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*demitizánt adj. m.,
pl. demitizánți; f. demitizántă, pl. demitizántedemitizant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMITIZÁNT, -Ă, demitizanți, -te, adj. Care demitizează; demitizator. —
Demitiza +
suf. -ant.