demitiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMITIZÁ, demitizéz, vb. I.
Tranz. A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic. ♦
P. gener. A face să dispară o afirmație falsă, o scorneală; a demistifica. –
Cf. it. demitizzare.demitiza (Dicționar de neologisme, 1986)DEMITIZÁ vb. I. tr. A înlătura un mit, o aureolă. [< it.
demitizzare].
demitiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMITIZÁ vb. tr. 1. a face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic; a demistifica, a demitifica, a demitologiza. 2. a înlătura exagerările, deformările, iluziile despre originea și evoluția lucrurilor, fenomenelor etc., prezentându-le în conformitate cu realitatea; a nega anumite idei susceptibile de a se fi golit de înțelesul lor primordial. (< it.
demitizzare)
demitiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*demitizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
demitizeázădemitiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMITIZÁ, demitizez, vb. I.
Tranz. A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic. ♦
P. gener. A face să dispară o afirmație falsă; a demistifica. —
Cf. it. demitizzare.