demite - explicat in DEX

demite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMÍTE, demít, vb. III. Tranz. A scoate pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia. – Din fr. démettre, lat. demittere.

demite (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMÍTE vb. III. tr. A forța (pe cineva) să-și dea demisia; a destitui. [P.i. demít. / < lat. demittere, cf. fr. démettre].

demite (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMÍTE vb. tr. a destitui. (< lat. demittere, fr. démettre)

demite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
demíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. demít, 1 pl. demítem; conj. prez. 3 să demítă; ger. demițấnd; part. demís

demite (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMÍTE, demít, vb. III. Tranz. A scoate pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia. — Din fr. démettre, lat. demittere.