demascabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMASCÁBIL, -Ă, demascabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi demascat. –
Demasca +
suf. -bil.demascabil (Dicționar de neologisme, 1986)DEMASCÁBIL, -Ă adj. Care poate, care trebuie a fi demascat. [<
demasca +
-bil].
demascabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMASCÁBIL, -Ă, demascabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi demascat. —
Demasca +
suf. -bil.