demasca - explicat in DEX

demasca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMASCÁ, demásc, vb. I. Tranz. și refl. 1. A(-și) scoate masca. 2. Fig. A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. – Din fr. démasquer.

demasca (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMASCÁ vb. I. tr. A scoate (cuiva) masca. ♦ (Fig.) A face cunoscut, a da pe față, a dezvălui (caracterul, planurile, conduita, intențiile cuiva). [P.i. demásc. / cf. fr. démasquer].

demasca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMASCÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) scoate masca. 2. a denunța; a(-și) dezvălui caracterul, planurile, intențiile. II. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile. (< fr. démasquer)

demasca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
demascá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. demáști, 3 demáscă; conj. prez. 3 să demáște

demascà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
demascà v. 1. a scoate masca cuiva; 2. fig. a da pe față, a descoperi.

demasca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMASCÁ, demásc, vb. I. Tranz. și refl. 1. A(-și) scoate masca. 2. Fig. A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. — Din fr. démasquer.