demarcativ - explicat in DEX

demarcativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMARCATÍV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.

demarcativ (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMARCATÍV, -Ă adj. Cu caracter de demarcație. [< fr. démarcatif].

demarcativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMARCATÍV, -Ă adj. ca caracter de demarcație. (< fr. démarcatif)

demarcativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*demarcatív adj. m., pl. demarcatívi; f. demarcatívă, pl. demarcatíve

demarcativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMARCATÍV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. — Din fr. démarcatif.