demasca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMASCÁ, demásc, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A(-și) scoate masca.
2. Fig. A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse.
3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. – Din
fr. démasquer.demasca (Dicționar de neologisme, 1986)DEMASCÁ vb. I. tr. A scoate (cuiva) masca. ♦ (
Fig.) A face cunoscut, a da pe față, a dezvălui (caracterul, planurile, conduita, intențiile cuiva). [P.i.
demásc. / cf. fr.
démasquer].
demasca (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMASCÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) scoate masca. 2. a denunța; a(-și) dezvălui caracterul, planurile, intențiile. II. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile. (< fr.
démasquer)
demasca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demascá (a ~) vb.,
ind. prez. 2
sg. demáști, 3
demáscă; conj. prez. 3
să demáștedemascà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)demascà v.
1. a scoate masca cuiva;
2. fig. a da pe față, a descoperi.
demasca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMASCÁ, demásc, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A(-și) scoate masca.
2. Fig. A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse.
3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. — Din
fr. démasquer.