demagnetizant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMAGNETIZÁNT, -Ă, demagnetizanți, -te, adj. Care produce demagnetizare. – Din
fr. démagnétisant.demagnetizant (Dicționar de neologisme, 1986)DEMAGNETIZÁNT, -Ă adj. Care produce demagnetizare. [Cf. fr.
démagnétisant].
demagnetizant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMAGNETIZÁNT, -Ă adj. care produce demagnetizare. (< fr.
démagnetisant)
demagnetizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demagnetizánt adj. m.,
pl. demagnetizánți; f. demagnetizántă, pl. demagnetizántedemagnetizant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMAGNETIZÁNT, -Ă, demagnetizanți, -te, adj. Care produce demagnetizare. — Din
fr. démagnétisant.