demachiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMACHIÁT1 s. n. Demachiere. [
Pr.:
-chi-at] –
V. demachia.demachiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMACHIÁT2, -Ă, demachiați, -te, adj. Cu machiajul sau fardul șters de pe obraz, ochi etc. [
Pr.:
-chi-at] –
V. demachia.demachiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*demachiát (-chi-at) s. n.demachiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMACHIÁT1 s. n. Demachiere. [
Pr.: -
chi-at] —
V. demachia.demachiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMACHIÁT2, -Ă, demachiați, -te, adj. Cu machiajul sau fardul șters de pe obraz, ochi etc. [
Pr.: -
chi-at] —
V. demachia.