demachiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMACHIÉRE, demachieri, s. f. Acțiunea de
a (se) demachia și rezultatul ei. [
Pr.:
-chi-e-] –
V. demachia.demachiere (Dicționar de neologisme, 1986)DEMACHIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) demachia și rezultatul ei. [Pron.
-chi-e-. / <
demachia].
demachiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demachiére (-chi-e-) s. f.,
g.-d. art. demachiérii; pl. demachiéridemachiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMACHIÉRE, demachieri, s. f. Acțiunea de
a (se) demachia și rezultatul ei. [
Pr.: -
chi-e-] —
V. demachia.