demagnetiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMAGNETIZÁ, demagnetizéz, vb. I.
Tranz. și
refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. – Din
fr. démagnétiser.demagnetiza (Dicționar de neologisme, 1986)DEMAGNETIZÁ vb. I. tr., refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă magnetismul. [P.i.
-zez. / cf. fr.
démagnétiser].
demagnetiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMAGNETIZÁ vb. tr., refl. a pierde, a face ca un corp să-și piardă magnetizarea. (< fr.
démagnétiser)
demagnetiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demagnetizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
demagnetizeázădemagnetiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMAGNETIZÁ, demagnetizez, vb. I.
Tranz. și
refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. — Din
fr. démagnétiser.