demachia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMACHIÁ, demachiéz, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) șterge machiajul sau fardul. [
Pr.:
-chi-a] – Din
fr. démaquiller.demachia (Dicționar de neologisme, 1986)DEMACHIÁ vb. I. tr., refl. A(-și) șterge machiajul. [Pron.
-chi-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / cf. fr.
démaquiller].
demachia (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMACHIÁ vb. tr., refl. a(-și) șterge machiajul. (< fr.
démaquiller)
demachia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demachiá (a ~) (-chi-a) vb.,
ind. prez. 3
demachiáză, 1
pl. demachiém (-chi-em); conj. prez. 3
să demachiéze; ger. demachiínd (-chi-ind)demachia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMACHIÁ, demachiez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) șterge machiajul sau fardul. [
Pr.: -
chi-a] — Din
fr. démaquiller.