delegație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELEGÁȚIE, delegații, s. f. 1. Misiune sau însărcinare de-a se prezenta sau de a acționa în numele cuiva ♦ (
Concr.) Act prin care cineva este desemnat ca delegat.
2. Grup de persoane împuternicit cu o misiune specială. – Din
fr. délégation, lat. delegatio.delegație (Dicționar de neologisme, 1986)DELEGÁȚIE s.f. 1. Misiune sau însărcinare dată cuiva de a acționa într-un anumit fel în numele celui care i-a încredințat-o.
2. Act prin care cineva este desemnat ca delegat.
3. Grup de persoane care au de îndeplinit (sau sunt însărcinate cu) o misiune specială. [Gen.
-iei, var.
delegațiune s.f. / cf. fr.
délégation, lat.
delegatio].
delegație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DELEGÁȚIE s. f. 1. împuternicire de a acționa într-un anumit fel în numele cuiva. 2. act prin care cineva este desemnat ca delegat. 3. grup de persoane împuternicit cu o misiune specială. (< fr.
délégation, lat.
delegatio)
delegație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)delegáție (grup, misiune )
(-ți-e) s. f.,
art. delegáția (-ți-a), g.-d. art. delegáției; pl. delegáții, art. delegáțiile (-ți-i-)delegație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELEGÁȚIE, delegații, s. f. 1. Misiune sau însărcinare de a se prezenta sau de a acționa în numele cuiva ♦ (
Concr.) Act prin care cineva este desemnat ca delegat.
2. Grup de persoane împuternicit cu o misiune specială. — Din
fr. délégation, lat. delegatio.