delega - explicat in DEX

delega (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.

delega (Dicționar de neologisme, 1986)
DELEGÁ vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. delég, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare].

delega (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DELEGÁ vb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delegație. (< fr. déléguer, lat. delegare)

delega (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
delegá (a ~) vb., ind. prez. 3 deleágă

delegà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
delegà v. l. a transmite altuia puterile sau drepturile sale; 2. a învesti cu o autoritate.

delega (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. — Din fr. déléguer, lat. delegare.