delegatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELEGATÁR, -Ă, delegatari, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care deleagă, (persoană) care dă o delegație. – Din
fr. délégataire.delegatar (Dicționar de neologisme, 1986)DELEGATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care deleagă, care dă delegație. [Cf. fr.
délégataire].
delegatar (Marele dicționar de neologisme, 2000)DELEGATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care deleagă, care dă o delegație. (< fr.
délégataire)
delegatar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)delegatár (
livr.)
adj. m.,
s. m.,
pl. delegatári; adj. f.,
s. f. delegatáră, pl. delegatáredelegatar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELEGATÁR, -Ă, delegatari, -e, adj.,
s. m. și
f. (
Livr.) (Persoană) care deleagă, (persoană) care dă o delegație. — Din
fr. délégataire.