delegat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELEGÁT, -Ă, delegați, -te, s. m. și
f. 1. Persoană care a primit o delegație.
2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres sau la o organizație națională sau internațională. – Din
fr. délégué, lat. delegatus.delegat (Dicționar de neologisme, 1986)DELEGÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) împuternicit cu o delegație. [<
delega, cf. fr.
délégué, lat.t.
delegatus].
delegat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DELEGÁT, -Ă s. m. f. 1. cel împuternicit cu o delegație. 2. reprezentant al unei organizații politice sau obștești, al unui stat la o conferință, la un congres etc. (< fr.
délégué, lat.
delegatus)
delegat (Dicționaru limbii românești, 1939)*delegát, -ă s. Care a primit o delegațiune, însărcinat, comisar.
delegat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)delegát s. m.,
pl. delegáțidelegat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)delegat m cel însărcinat cu o misiune:
comunele alegeau delegați, orașele deputați; delegat de mahala; alesul unei suburbii.
delegat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELEGÁT, -Ă, delegați, -te, s. m. și
f. 1. Persoană care a primit o delegație.
2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres sau la o organizație națională sau internațională. — Din
fr. délégué, lat. delegatus.