degermina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGERMINÁ, degerminez, vb. I.
Tranz. A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor. –
De4 + germina (după
fr. dégermer).
degermina (Dicționar de neologisme, 1986)DEGERMINÁ vb. I. tr. A separa embrionul din sămânță. [După fr.
dégermer].
degermina (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEGERMINÁ vb. tr. a separa embrionul din sămânță. (după fr.
dégermer)
degermina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degerminá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
degermineázădegermina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGERMINÁ, degerminez, vb. I.
Tranz. A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obținere a mălaiului, a crupelor și a făinurilor. —
Pref. de- +
germina (după
fr. dégermer).