degerminare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEGERMINÁRE, degerminări, s. f. Acțiunea de
a degermina și rezultatul ei. –
V. degermina.degerminare (Dicționar de neologisme, 1986)DEGERMINÁRE s.f. Acțiunea de a degermina. [<
degermina].
degerminare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEGERMINÁRE (‹
degermina)
s. f. Operație de îndepărtare a embrioanelor (germenilor) din cereale în procesul măcinării.
degerminare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)degermináre s. f.,
g.-d. art. degerminắrii; pl. degerminắridegerminare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEGERMINÁRE, degerminări, s. f. Acțiunea de
a degermina și rezultatul ei. —
V. degermina.