degerare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEGERÁRE,degerări, s. f. Acțiunea de a degera și rezultatul ei. – V. degera.
degerare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) degeráre s. f., g.-d. art. degerắrii; pl. degerắri
degerare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEGERÁRE,degerări,s. f. Acțiunea de a degerași rezultatul ei. — V. degera.