deflație - explicat in DEX



deflație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFLÁȚIE, deflații, s. f. 1. Retragere din circulație a unei cantități de bancnote în timpul unei inflații, pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului. 2. Proces de răspândire prin intermediul vântului a materialului rezultat în urma eroziunii. – Din fr. déflation.

deflație (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFLÁȚIE s.f. 1. Retragere din circulație a unei anumite cantități de bancnote în timpul unei inflații, pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului. 2. Acțiunea de îndepărtare și de transportare de către vânt a nisipurilor provenite din dezagregarea rocilor de la suprafața pământului. [Gen. -iei. / < fr. déflation].

deflație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFLÁȚIE s. f. 1. ansamblu de măsuri economice luate în scopul combaterii inflației, al corectării dezechilibrului balanței de plăți. 2. spulberarea de către vânt a nisipurilor provenite din dezagregarea rocilor de la suprafața pământului. (< fr. déflation)

deflație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DEFLÁȚIE (‹ fr. {i}) s. f. 1. (EC.) Modalitate (cea mai drastică) de combatere a inflației prin reducerea masei monetare în circulație, în scopul diminuării cererii de consum. ◊ D. monetară = restrângere a circulației biletelor de bancă. ◊ D. financiară = practicarea politicii excedentelor bugetare, achitarea datoriei publice față de banca centrală. ◊ D. de credit = ridicare a nivelului dobânzilor și limitare a acordării creditelor, controlul prețurilor și al salariilor, sporirea nivelului impozitelor. 2. (GEOMORF.) Proces de îndepărtare, sub acțiunea vântului, a materialului fin rezultat în urma coraziunii.

deflație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
defláție (de-fla-ți-e) s. f., art. defláția (-ți-a), g.-d. art. defláției; pl. defláții, art. defláțiile (-ți-i-)

deflație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFLÁȚIE, deflații, s. f. 1. Retragere din circulație a unei cantități de bancnote în timpul unei inflații, pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului. 2. Proces de răspândire prin intermediul vântului a materialului rezultat în urma eroziunii. — Din fr. déflation.