deflagrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFLAGRÁȚIE, deflagrații, s. f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦
Fig. (Rar)
Deflagrație mondială = război (mondial). – Din
fr. déflagration, lat. deflagratio.deflagrație (Dicționar de neologisme, 1986)DEFLAGRÁȚIE s.f. (
Rar) Ardere vie însoțită de explozie și de degajare de căldură. ♦ Ardere cu explozie în care reacția se propagă cu viteze mici. [Gen.
-iei, var.
deflagrațiune s.f. / cf. fr.
déflagration, lat.
deflagratio].
deflagrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFLAGRÁȚIE s. f. 1. ardere explozivă în care reacția de descompunere se propagă cu viteze mici. 2. explozie violentă. 3. conflict generalizat. (< fr.
déflagration, lat.
deflagratio)
deflagrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deflagráție (de-fla-gra-ți-e) s. f.,
art. deflagráția (-ți-a), g.-d. art. deflagráției; pl. deflagráții, art. deflagráțiile (-ți-i-)deflagrație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFLAGRÁȚIE, deflagrații, s. f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦
Fig. (Rar)
Deflagrație mondială = război (mondial). — Din
fr. déflagration, lat. deflagratio.