deci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECI2 conj. Prin urmare, în consecință, drept care, așa fiind. –
De4 +
aci.deci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECI1- Element de compunere savantă care intră în denumirea submultiplilor unităților de măsură pentru a exprima a zecea parte din întreg. – Din
fr. déci-.deci (Dicționar de neologisme, 1986)DECI- Element de compunere savantă care semnifică „de zece ori” și indică o măsură de zece ori mai mică decât unitatea. [< fr.
déci-, cf. lat.
decem – zece].
deci (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECI- elem. „a zecea parte”. (< fr.
déci-, cf.
lat. decius, al zecelea)
deci (Dicționaru limbii românești, 1939)*déci- (lat.
decem zece) prefix care, în sistema metrică, arată o unitate de zece orĭ maĭ mică de cît unitatea principală:
decimetru. V.
deca-.decĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)decĭ conj. concluzivă (d.
de și
icĭ). Așa dar, pin urmare, vrea să zică:
cuget: decĭ exist saŭ
cuget, decĭ exist (O vorbă a luĭ Decartes).
deci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deci conjcț.deci (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deci conj. arată concluziunea (mai vârtos în stilul judecătoresc): așa dar, prin urmare [Lit. de aici, adică din cele zise până aci].║ n. partea unei sentințe conținând rezoluțiunea juridică.
deci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECI1- Element de compunere savantă care intră în denumirea submultiplilor unităților de măsură pentru a exprima a zecea parte din întreg. — Din
fr. déci-.deci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECI2 conj. Prin urmare, în consecință, drept care, așa fiind. —
De4 +
aci.