debye (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBYE s. m. (
Fiz.) Unitate de măsură a momentului electric. [
Pr.:
debái –
Abr.:
D] – Din
engl.,
fr. debye.debye (Dicționar de neologisme, 1986)DEBYE s.f. Unitate de măsură a momentului electric. [Pron.
dé-bai. / < fr.
debye, cf.
Debye – fizician și chimist olandez].
debye (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBYE [DEBÁI] s. f. unitate de măsură a momentului electric. (< engl., fr.
debye)
debye (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEBYE (‹
fr.; {s}
n. pr. Debye) [debaí]
s. m. Unitate de măsură (simbol: D) a momentului electric. 1 D = 3,33 • 10
-30 C•
m.debye (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEBYE [dəbéiə],
Petrus (Peter) Josephus Wilhelmus (1884-1966), fizician și chimist olandez. Stabilit în S.U.A. (1940).
Prof. univ. la Zürich, Berlin și New York. Autor al teoriei dipolilor moleculari, teoriei cuantice a căldurii la cristale (
teorie D., 1907); a elaborat, în colaborare cu E. Hückel, teoria disocierii totale a electroliților tari (teoria
D.-Hückel). În 1927, a pus bazele legii cuantice generale a feromagnetismului. A lucrat în domeniul temperaturilor joase (
temperatura D.) și a descoperit (în colaborare cu P. Scherer) metoda de observare a difracției radiațiilor X în pulberi cristaline (metoda
D. Scherer, Diagrama D.-Scherer). Premiul Nobel pentru chimie (1936).
debye (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBYE s. m. (
Fiz.) Unitate de măsură a momentului electric. [
Pr.:
debái. —
Abr.:
D] — Din
engl.,
fr. debye.