decacord (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECACÓRD, decacorduri, s. n. Vechi instrument muzical, asemănător cu harpa, având zece coarde. – Din
fr. décachorde.decacord (Dicționar de neologisme, 1986)DECACÓRD s.n. Vechi instrument muzical, asemănător harpei, care avea zece coarde. [Pl.
-duri. / < fr.
décacorde, lat.
decachordus, gr.
deka-chordos].
decacord (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECACÓRD s. n. vechi instrument muzical, asemănător harpei, cu zece coarde. (< fr.
décachorde)
decacord (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decacórd s. n.,
pl. decacórduridecacord (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECACÓRD, decacorduri, s. n. Vechi instrument muzical, asemănător cu harpa, având zece coarde. — Din
fr. décachorde.