dec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEC interj. v. de2.dec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dec v.
de2dec (Dicționaru limbii românești, 1939)dec, interj. de mirare și ironie ca și
tronc: Dec! Nu cum-va ai pofti? Dec! Da asta ce-a maĭ fi oare?dec (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dec ! Mold. int. exprimă o surprindere, iac’așa, ai nemerit’o (ironic):
dec! nu cumva ai pofti ? CR.
dec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEC interj. v. de2.