deca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECA- Element de compunere care înseamnă „zece” și servește la formarea unor substantive și adjective. – Din
ngr. déka.deca (Dicționar de neologisme, 1986)DECA- Element de compunere savantă cu semnificația „zece”, „de zece ori”, folosit mai ales la formarea unor termeni care denumesc măsuri. [Cf. fr.
déca-, gr.
deka – zece].
deca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)deca- – Cuvînt
gr. care intră în compunerea unor anumite cuvinte, cu sensul de „zece”, propriu tuturor limbilor romanice (
decagram, decalitru, decametru, decapod etc.). Coincide cu
lat. deci-. Gr. δέϰα „zece”.
deca (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECA- elem. „zece”, „de zece ori”. (< fr.
déca-, cf.
gr. deka)
deca (Dicționaru limbii românești, 1939)déca V.
dacă.deca (Dicționaru limbii românești, 1939)*déca- (vgr.
déka, zece), prefix care arată înmulțirea cu zece în cuvintele științifice:
decagon, decametru. – Se zice și pe scurt ca subst.:
un deca, doĭ deca = decalitru. V.
deci-.