decăzut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, adj. 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat.
2. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. –
V. decădea.decăzut (Dicționar de neologisme, 1986)DECĂZÚT, -Ă adj. 1. Ajuns în stare de decădere , de declin. ♦ Depravat, stricat.
2. Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități. [<
decădea].
decăzut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, adj. 1. Ajuns în stare de decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat.
2. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. —
V. decădea.