decrepitudine - explicat in DEX

decrepitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECREPITÚDINE s. f. Stare de bătrânețe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor vitale; ramolire, ramolisment. ◊ Fig. Decădere extremă, ruină. – Din fr. décrépitude.

decrepitudine (Dicționar de neologisme, 1986)
DECREPITÚDINE s.f. Stare de adâncă bătrânețe, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor; ramolire, ramolisment. [Cf. fr. décrépitude].

decrepitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECREPITÚDINE s. f. stare de bătrânețe înaintată prin slăbire excesivă și pierderea aproape totală a forțelor; ramolisment. ◊ (fig.) decădere, declin avansat. (< fr. décrépitude)

decrepitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)
*decrepitúdine f. (d. decrepitș fr. décrépitude). Mare slăbiciune produsă de bătrîneță, hodorogeală.

decrepitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decrepitúdine (de-cre-) s. f., g.-d. art. decrepitúdinii

decrepitudine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
decrepitudine f. bătrânețe extremă, gârbovire.

decrepitudine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECREPITÚDINE s. f. Stare de bătrânețe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor vitale; ramolire, ramolisment. ♦ Fig. Decădere extremă, ruină. — Din fr. décrépitude.