decrepit - explicat in DEX

decrepit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. Atins de decrepitudine; ramolit. – Din fr. décrépit, lat. decrepitus.

decrepit (Dicționar de neologisme, 1986)
DECREPÍT, -Ă adj. Atins de decrepitudine; ramolit. [< fr. décrépit, cf. lat. decrepitus].

decrepit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECREPÍT, -Ă adj. atins de decrepitudine; ramolit, senil. (< fr. décrépit, lat. decrepitus)

decrepit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*decrépit, -ă adj. și s. (lat. decrépitus, d. crépito, -are, a pîrli, d. crepare, a crăpa). Hodorogit, izmenit, moleșit, ramolit: bătrîn decrepit. – Fals -ít (după fr.). V. sfrijit, xanamorisit.

decrepit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decrepít (de-cre-) adj. m., pl. decrepíți; f. decrepítă, pl. decrepíte

decrepit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. Atins de decrepitudine; ramolit. — Din fr. décrépit, lat. decrepitus.