decrepitare - explicat in DEX

decrepitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECREPITÁRE, decrepitări, s. f. Acțiunea de a (se) decrepita și rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții. – V. decrepita.

decrepitare (Dicționar de neologisme, 1986)
DECREPITÁRE s.f. Fenomenul de rupere a cristalelor anumitor săruri din cauza dilatării lor inegale la creșterea bruscă a temperaturii; decrepitație. [Cf. fr. décrépiter].

decrepitare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECREPITÁRE s. f. rupere a cristalelor din cauza dilatării lor inegale la creșterea bruscă a temperaturii; decrepitație. (< decrepita)

decrepitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decrepitáre (de-cre-) s. f., g.-d. art. decrepitắrii; pl. decrepitắri

decrepitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECREPITÁRE, decrepitări, s. f. Acțiunea de a (se) decrepita și rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții. — V. decrepita.