decrepita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECREPITÁ, decrepitez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) produce o decrepitare. – Din
fr. décrépiter.decrepita (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECREPITÁ vb. tr., refl. a (se) produce o decrepitare. (< fr.
décrépiter)
decrepita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decrepitá (a ~) (de-cre-) vb.,
ind. prez. 3
decrepiteázădecrepita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECREPITÁ, decrepitez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) produce o decrepitare. — Din
fr. décrépiter.