decomandat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECOMANDÁT, -Ă, decomandați, -te, adj. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. –
V. decomanda.decomandat (Dicționar de neologisme, 1986)DECOMANDÁT, -Ă adj. Care a fost anulat, contramandat. ◊
Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă; camere cu intrări separate. [Cf. fr.
decommandé].
decomandat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECOMANDÁT, -Ă adj. (despre camerele unei locuințe) cu intrări separate, care nu comunică între ele; (despre apartamente) cu astfel de camere. (< fr.
décommandé)
decomandat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!decomandát adj. m.,
pl. decomandáți; f. decomandátă, pl. decomandátedecomandat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECOMANDÁT, -Ă, decomandați, -te, adj. 1. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat.
2. (În sintagma)
Cameră decomandată = cameră cu intrare separată. —
V. decomanda.