decompensare - explicat in DEX

decompensare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECOMPENSÁRE, decompensări, s. f. Stare de epuizare sau de depășire a resurselor funcționale ale unui organ bolnav; decompensație. – V. decompensa.

decompensare (Dicționar de neologisme, 1986)
DECOMPENSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decompensa și rezultatul ei; decompensație. ♦ Stare patologică în care tulburările datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentară a părților neafectate sau a unui organ cu funcțiune analogă. [< decompensa].

decompensare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECOMPENSÁRE s. f. acțiunea de a (se) decompensa; decompensație. ◊ stare patologică în care tulburările datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentară a părților neafectate sau a unui organ cu funcție analoagă. (< decompensa)

decompensare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decompensáre s. f., g.-d. art. decompensắrii; pl. decompensắri

decompensare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECOMPENSÁRE, decompensări, s. f. Stare de epuizare sau de depășire a resurselor funcționale ale unui organ bolnav; decompensație. — V. decompensa.