decompensa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECOMPENSÁ, decompensez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să-și modifice sau a-și modifica starea de echilibru funcțional. – Din
fr. décompenser.decompensa (Dicționar de neologisme, 1986)DECOMPENSÁ vb. I. tr., refl. (
Med.) A(-și) strica starea de echilibru funcțional. [Cf. fr.
décompenser].
decompensa (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECOMPENSÁ vb. tr., refl. (med.) a(-și) strica starea de echilibru funcțional. (< fr.
décompenser)
decompensa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decompensá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
decompenseázădecompensa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECOMPENSÁ, decompensez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să-și modifice sau a-și modifica starea de echilibru funcțional. — Din
fr. décompenser.